loyauté
franceză
(français)
Etimologie
Din franceză medie loyaulte, care provine din franceză veche loiauté, leialté < poate corespunzător cu latină medie lēgālitātem, forma de acuzativ pentru lēgālitās („legalitate”), din latină lēgālis („legal”).
Confer italiană lealtà, portugheză lealdade și spaniolă lealtad.
Pronunție
- AFI: /lwa.jo.te/
Substantiv
loyauté f., loyautés pl.