credință

De la Wikționar, dicționarul liber
Wikipedia
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
credință

română

Etimologie

Din latină * credentia.

Pronunție

  • AFI: /kre'din.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
credință
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ credință credințe
Articulat credința credințele
Genitiv-Dativ credinței credințelor
Vocativ credință credințelor
  1. faptul de a crede în adevărul unui lucru; convingere, siguranță, certitudine.
  2. (înv.) încredere (pe care o inspiră cineva).
  3. fidelitate, devotament, statornicie față de cineva sau de ceva.
  4. (reg.) logodnă.
  5. speranță, nădejde.
  6. convingere despre existența lui Dumnezeu; mărturisire a acestei convingeri prin respectarea prescripțiilor bisericești; religie, cult.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

Expresii

  • A-și mânca credința = a se comporta astfel încât nu mai inspiră încredere
  • (înv.) A bea(sau a lua, a sorbi) credință (sau credința) = a gusta din mâncărurile servite domnitorului pentru a-l încredința că nu sunt otrăvite


Traduceri

Anagrame

Referințe