luncă
română
Etimologie
Din slavă lonka. Semantismul este normal, confer și latină palus > pădure.
Pare inutilă ipoteza unui *lanka preromanic.
Pronunție
- AFI: /'lun.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului luncă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | luncă | lunci |
| Articulat | lunca | luncile |
| Genitiv-Dativ | luncii | luncilor |
| Vocativ | ' | ' |
- porțiune inundabilă de teren, situată de-a lungul unei ape curgătoare și caracterizată printr-o vegetație specifică.
- pădurice situată pe malul unei ape; zăvoi.