lustruit

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a lustrui.

Pronunție

  • AFI: /lus.tru'it/


Substantiv


Declinarea substantivului
lustruit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ lustruit lustruite
Articulat lustruitul lustruitele
Dativ-Genitiv lustruitului lustruitelor
Vocativ lustruitule lustruitelor
  1. faptul de a lustrui.


Traduceri

Etimologie

Din a lustrui.

Pronunție

  • AFI: /lus.tru'it/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
lustruit
Singular Plural
Masculin lustruit lustruiți
Feminin lustruită lustruite
Neutru lustruit lustruite
  1. cu lustru; lucios.
  2. (fig.) (peior.) cu o spoială sau o strălucire aparentă; meșteșugit, căutat, artificial.


Traduceri

Referințe