lustruit
română
Etimologie
Din a lustrui.
Pronunție
- AFI: /lus.tru'it/
Substantiv
| Declinarea substantivului lustruit | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | lustruit | lustruite |
| Articulat | lustruitul | lustruitele |
| Genitiv-Dativ | lustruitului | lustruitelor |
| Vocativ | lustruitule | lustruitelor |
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din a lustrui.
Pronunție
- AFI: /lus.tru'it/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului lustruit | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | lustruit | lustruiți |
| Feminin | lustruită | lustruite |
| Neutru | lustruit | lustruite |
- cu lustru; lucios.
- (fig.) (peior.) cu o spoială sau o strălucire aparentă; meșteșugit, căutat, artificial.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online