Sari la conținut

lustru

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din franceză lustre, italiană lustro.

Pronunție

  • AFI: /'lus.tru/


Substantiv


Declinarea substantivului
lustru
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ lustru lustre
Articulat lustrul lustrele
Genitiv-Dativ lustrului lustrelor
Vocativ lustrule lustrelor
  1. strălucire naturală sau obținută prin procedee artificiale a suprafeței unui obiect; luciu.
  2. aspect lucios pe care îl capătă unele obiecte, stofe etc. din cauza uzării.
  3. luciu imprimat fețelor obiectelor de încălțăminte printr-o prelucrare corespunzătoare.
  4. (fig.) (peior.) spoială, strălucire aparentă; superficialitate.

Cuvinte derivate

Expresii

  • Sărăcie cu lustru = sărăcie mare, sărăcie lucie


Traduceri

Etimologie

Din franceză lustre < latină lustrum.

Substantiv


Declinarea substantivului
lustru
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ lustru lustri
Articulat lustrul lustrii
Genitiv-Dativ lustrului lustrilor
Vocativ lustrule lustrilor
  1. interval de cinci ani.


Traduceri

Etimologie

Confer lustră.

Substantiv

  1. formă alternativă pentru lustră.

Referințe