lustru

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză lustre, italiană lustro.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
lustru
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ lustru lustre
Articulat lustrul lustrele
Dativ-Genitiv lustrului lustrelor
Vocativ lustrule lustrelor
  1. strălucire naturală sau obținută prin procedee artificiale a suprafeței unui obiect; luciu.
  2. aspect lucios pe care îl capătă unele obiecte, stofe etc. din cauza uzării.
  3. luciu imprimat fețelor obiectelor de încălțăminte printr-o prelucrare corespunzătoare.
  4. (fig.) (peior.) spoială, strălucire aparentă; superficialitate.

Cuvinte derivate

Expresii

  • Sărăcie cu lustru = sărăcie mare, sărăcie lucie


Traduceri

Etimologie

Din franceză lustre < latină lustrum.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
lustru
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ lustru lustri
Articulat lustrul lustrii
Dativ-Genitiv lustrului lustrilor
Vocativ lustrule lustrilor
  1. interval de cinci ani.


Traduceri

Etimologie

Confer lustră.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

  1. formă alternativă pentru lustră.

Referințe