mâțucă

română

Etimologie

Din mâț + sufixul -ucă.

Pronunție

• AFI: /mɨ'ʦu.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului mâțucă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mâțucă	mâțuci
Articulat	mâțuca	mâțucile
Genitiv-Dativ	mâțucii	mâțucilor
Vocativ	mâțucă	mâțucilor

1. (rar) diminutiv al lui mâță.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• căutam

Referințe

• DEX '98 via DEX online