Sari la conținut

mândrulică

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din mândră + sufixul -ulică.

Pronunție

  • AFI: /mɨn.dru'li.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
mândrulică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mândrulică mândrulici
Articulat mândrulica mândrulicile
Genitiv-Dativ mândrulicii mândrulicilor
Vocativ mândrulică mândrulicilor
  1. (pop.) mândruță.


Traduceri

Referințe