mândră

română

Etimologie

Din mândru.

Pronunție

• AFI: /'mɨn.drə/

Substantiv

Declinarea substantivului mândră
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mândră	mândre
Articulat	mândra	mândrele
Genitiv-Dativ	mândrei	mândrelor
Vocativ	mândro	mândrelor

1. (pop.) persoană pentru care cineva de sex opus simte o afecțiune deosebită; dragă, iubită.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• armând
• ramând

Referințe

• DEX '98 via DEX online