mânecare
Etimologie
Din a (se) mâneca.
Pronunție
- AFI: /mɨ.ne'ka.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului mânecare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mânecare | mânecări |
| Articulat | mânecarea | mânecările |
| Genitiv-Dativ | mânecării | mânecărilor |
| Vocativ | mânecare | mânecărilor |
- acțiunea de a (se) mâneca și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online