mânecare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a (se) mâneca.

Pronunție

  • AFI: /mɨ.ne'ka.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
mânecare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mânecare mânecări
Articulat mânecarea mânecările
Genitiv-Dativ mânecării mânecărilor
Vocativ mânecare mânecărilor
  1. acțiunea de a (se) mâneca și rezultatul ei.


Traduceri

Referințe