mânjire
română
Etimologie
Din a (se) mânji.
Pronunție
- AFI: /mɨn'ʒi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului mânjire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mânjire | mânjiri |
| Articulat | mânjirea | mânjirile |
| Genitiv-Dativ | mânjirii | mânjirilor |
| Vocativ | mânjire | mânjirilor |
- acțiunea de a (se) mânji și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online