mântuință

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a (se) mântui + sufixul -ință.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
mântuință
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mântuință mântuințe
Articulat mântuința mântuințele
Genitiv-Dativ mântuinței mântuințelor
Vocativ mântuință mântuințelor
  1. (înv.) mântuire.


Traduceri

Anagrame

Referințe