mărăciniș

română

Etimologie

Din mărăcine + sufixul -iș.

Pronunție

• AFI: /mə.rə.ʧi'niʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului mărăciniș
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mărăciniș	mărăcinișuri
Articulat	mărăcinișul	mărăcinișurile
Genitiv-Dativ	mărăcinișului	mărăcinișurilor
Vocativ	mărăcinișule	mărăcinișurilor

1. desiș de mărăcini, loc acoperit cu mărăcini; mărăcinet.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• canarisim

Referințe

• DEX '98 via DEX online