mărăcine

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare
Mărăcine

română

Variante

Etimologie

Origine incertă.

Pare să provină din latină mălĭtia („răutate”), cu semantismul ca în spaniolă maleza (REW 5265a; Corominas, III, 206), confer macedoromână marițire („a se înrăutăți”) (Capidan, Dacor., II, 627); sufixul ar fi -ciune, ca în variante.

Se consideră în general că reprezintă un latină *marrūcῑna (Candrea-Dens., 1046; Battisti, III, 2374) sau *marracῑna (Pușcariu 1025) din latină marra („spin”) (Schuchardt, ZRPh., XXIII, 189; Tiktin; REW 5370), confer albaneză mërqinje (Philippide, II, 722; însă pare să provină din română), albaneză murris („spin”); italiană marruca („mur”); dar derivarea este dificilă (prin încrucișare cu mătăcină, după Candrea-Dens.; din marrubium, după J. Brüch, ZRPh., LVI, 629).

Derivare din latină este probată de fonetismul din macedoromână. Latină *myricina (Pascu, Etimologii, 47) este mai puțin probabil și încă și mai puțin derivarea dintr-un idiom anterior indoeuropean (Lahovary 334).

Pronunție

  • AFI: /mə.rə'ʧi.ne/


Substantiv


Declinarea substantivului
mărăcine
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mărăcine mărăcini
Articulat mărăcinele mărăcinii
Genitiv-Dativ mărăcinelui mărăcinilor
Vocativ mărăcine mărăcinilor
  1. (bot.) nume generic dat unor plante a căror tulpină este acoperită cu spini; fructul țepos al unor asemenea plante; (p.restr.) ghimpe, țeapă, spin (al acestor plante).
    Mătură de mărăcini.
  2. (mai ales la pl.) mărăciniș.

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • A sta (ca) pe mărăcini = a fi nerăbdător, a nu-și găsi astâmpăr
  • A trăi ca pe mărăcini = a trăi rău

Vezi și


Traduceri

Anagrame

Referințe