mărțână
română
Etimologie
Din bulgară мърkина (mărcina).
Pronunție
- AFI: /mər'ʦɨ.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului mărțână | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mărțână | mărțâne |
| Articulat | mărțâna | mărțânele |
| Genitiv-Dativ | mărțânei | mărțânelor |
| Vocativ | mărțână | mărțânelor |
- (pop.) iapă slabă, bătrână; mârțoagă, gloabă.
- (reg.) epitet injurios dat unei femei de moravuri ușoare.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online