mărmurire
română
Etimologie
Din a mărmuri.
Pronunție
- AFI: /mər.mu'ri.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului mărmurire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mărmurire | mărmuriri |
| Articulat | mărmurirea | mărmuririle |
| Genitiv-Dativ | mărmuririi | mărmuririlor |
| Vocativ | mărmurire | mărmuririlor |
- (înv.) acțiunea de a mărmuri și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online