mărunțime
Etimologie
Pronunție
- AFI: /mə.run'ʦi.me/
Substantiv
| Declinarea substantivului mărunțime | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mărunțime | mărunțimi |
| Articulat | mărunțimea | mărunțimile |
| Genitiv-Dativ | mărunțimii | mărunțimilor |
| Vocativ | mărunțime | mărunțimilor |
- (rar) însușire a ceea ce este mărunt sau neînsemnat; (concr.) ceea ce este de vârstă fragedă, tânăr, nevârstnic.
- (concr.) lucru fără valoare, neînsemnat.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online