mărunțime

română

Etimologie

Din mărunt + sufixul -ime.

Pronunție

• AFI: /mə.run'ʦi.me/

Substantiv

Declinarea substantivului mărunțime
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mărunțime	mărunțimi
Articulat	mărunțimea	mărunțimile
Genitiv-Dativ	mărunțimii	mărunțimilor
Vocativ	mărunțime	mărunțimilor

1. (rar) însușire a ceea ce este mărunt sau neînsemnat; (concr.) ceea ce este de vârstă fragedă, tânăr, nevârstnic.
2. (concr.) lucru fără valoare, neînsemnat.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online