măscăriciune

română

Etimologie

Din a măscări + sufixul -ciune.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului măscăriciune
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	măscăriciune	măscăriciuni
Articulat	măscăriciunea	măscăriciunile
Genitiv-Dativ	măscăriciunii	măscăriciunilor
Vocativ	măscăriciune	măscăriciunilor

1. (înv.) vorbă, gest, purtare trivială; măscărie.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online