vorbă
Aspect
Vezi și : vorba |
Etimologie
Etimologie necunoscută. Poate din latină verbum. Confer slavă (veche) dvorĩba.
Pronunție
- AFI: /vor.bə/
Substantiv
Declinarea substantivului vorbă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | vorbă | vorbe |
Articulat | vorba | vorbele |
Genitiv-Dativ | vorbei | vorbelor |
Vocativ | vorbă | vorbelor |
- cuvânt.
- șir de cuvinte care exprimă o cugetare; gând, idee exprimată prin cuvinte; spusă, zisă.
- expunere, istorisire, relatare.
- convorbire, conversație; discuție, taifas.
- schimb de cuvinte în contradictoriu; neînțelegere, ceartă.
- mod, fel de a vorbi, de a se exprima.
- Vorba dulce mult aduce.
- zicătoare, zicală, proverb, expresie.
- îndemn, sfat, învățătură.
- părere, convingere; hotărâre.
- promisiune, făgăduială; angajament.
- înțelegere, învoială; tocmeală; târguială.
- zvon; veste, știre, informație.
- bârfeală, clevetire; calomnie.
- grai, limbă.
- Străin la vorbă.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Locuțiuni
- (loc.adv.) Fără multă vorbă = fără a crâcni, fără să protesteze.
- Din două vorbe = fără multă discuție; operativ, repede.
- Din vorbă în vorbă = din una în alta, din discuție în discuție.
- (loc.adv.) Din două vorbe sau (rar) dintr-o vorbă = fără multă discuție, repede.
Expresii
- Auzi vorbă! = ce spui! se poate? e posibil?
- Ce vorbă! = în adevăr, fără îndoială
- A avea o vorbă cu cineva = a avea ceva de discutat cu cineva; a vrea să comunici un secret cuiva
- Cu vorba că... = zicând că..., sub pretext că..
- Vorbe de clacă = flecăreală fără rost, fără miez
- Lasă vorba! sau (eliptic) vorba! = tăcere! nici un cuvânt!
- Ce mai (atâta) vorbă? = ce să mai lungim discuția, să curmăm discuția
- A (nu) da (cuiva) pas la vorbă = a (nu) lăsa cuiva posibilitatea să vorbească
- A fi vorba de... (sau despre..., să...) = a fi în discuție, a fi obiectul discuției..., a se vorbi de..
- A-și face de vorbă cu cineva = a găsi prilej de discuție cu cineva
- A avea de vorbă (cu cineva) = a avea de discutat, de aranjat ceva (cu cineva)
- Fie vorba între noi! = ceea ce știm să rămâne între noi, să nu afle nimeni
- Nici vorbă! = a) negreșit, desigur; fără doar și poate; b) nici pomeneală
- Nu-i vorbă! (sau mai e vorbă?) = fără îndoială, firește, e de la sine înțeles
- Vorbă să fie! = nu cred așa ceva, nici pomeneală
- A schimba vorba = a schimba obiectul discuției
- Dacă ți-i vorba de-așa sau dacă așa ți-i vorba = dacă așa stau lucrurile
- Vorba ceea, = expresie stereotipă folosită în povestire pentru a introduce o zicală, un proverb, cuvintele spuse de cineva etc
- Vorba cântecului = așa cum se știe din bătrâni
- Vorba-i vorbă = cuvântul dat trebuie respectat, promisiunea dată e datorie curată
- A se ține de vorbă = a-și respecta promisiunile, angajamentele
- A zice vorbă mare = (mai ales în construcții negative) a se angaja solemn, a face o promisiune deosebită
- (pop.) A face vorba (sau vorbele) = a peți
- A-i face (cuiva) vorbă cu cineva = a mijloci o întâlnire între un băiat și o fată (în vederea căsătoriei)
- A fi în vorbă = a fi în tratative pentru încheierea unei căsătorii, a unei afaceri etc
- A se face vorbă = a se răspândi o știre, un zvon
- A spune (cuiva) două vorbe = a comunica ceva cuiva
- A lăsa vorbă = a lăsa o dispoziție, a anunța ceva înainte de a pleca undeva
- (Așa) umblă vorba = (așa) se vorbește, (așa) se vorbește, (așa) se spune
- A trimite (sau a da) vorbă = a transmite un mesaj
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online