vorbă

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Etimologie necunoscută. Poate din latină verbum. Confer slavă (veche) dvorĩba.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
vorbă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vorbă vorbe
Articulat vorba vorbele
Dativ-Genitiv vorbei vorbelor
Vocativ vorbă vorbelor
  1. cuvânt.
  2. șir de cuvinte care exprimă o cugetare; gând, idee exprimată prin cuvinte; spusă, zisă.
  3. expunere, istorisire, relatare.
  4. convorbire, conversație; discuție, taifas.
  5. schimb de cuvinte în contradictoriu; neînțelegere, ceartă.
  6. mod, fel de a vorbi, de a se exprima.
    Vorba dulce mult aduce.
  7. zicătoare, zicală, proverb, expresie.
  8. îndemn, sfat, învățătură.
  9. părere, convingere; hotărâre.
  10. promisiune, făgăduială; angajament.
  11. înțelegere, învoială; tocmeală; târguială.
  12. zvon; veste, știre, informație.
  13. bârfeală, clevetire; calomnie.
  14. grai, limbă.
    Străin la vorbă.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

Expresii

  • Auzi vorbă! = ce spui! se poate? e posibil?
  • Ce vorbă! = în adevăr, fără îndoială
  • A avea o vorbă cu cineva = a avea ceva de discutat cu cineva; a vrea să comunici un secret cuiva
  • Cu vorba că... = zicând că..., sub pretext că..
  • Vorbe de clacă = flecăreală fără rost, fără miez
  • Lasă vorba! sau (eliptic) vorba! = tăcere! nici un cuvânt!
  • Ce mai (atâta) vorbă? = ce să mai lungim discuția, să curmăm discuția
  • A (nu) da (cuiva) pas la vorbă = a (nu) lăsa cuiva posibilitatea să vorbească
  • A fi vorba de... (sau despre..., să...) = a fi în discuție, a fi obiectul discuției..., a se vorbi de..
  • A-și face de vorbă cu cineva = a găsi prilej de discuție cu cineva
  • A avea de vorbă (cu cineva) = a avea de discutat, de aranjat ceva (cu cineva)
  • Fie vorba între noi! = ceea ce știm să rămâne între noi, să nu afle nimeni
  • Nici vorbă! = a) negreșit, desigur; fără doar și poate; b) nici pomeneală
  • Nu-i vorbă! (sau mai e vorbă?) = fără îndoială, firește, e de la sine înțeles
  • Vorbă să fie! = nu cred așa ceva, nici pomeneală
  • A schimba vorba = a schimba obiectul discuției
  • Dacă ți-i vorba de-așa sau dacă așa ți-i vorba = dacă așa stau lucrurile
  • Vorba ceea, = expresie stereotipă folosită în povestire pentru a introduce o zicală, un proverb, cuvintele spuse de cineva etc
  • Vorba cântecului = așa cum se știe din bătrâni
  • Vorba-i vorbă = cuvântul dat trebuie respectat, promisiunea dată e datorie curată
  • A se ține de vorbă = a-și respecta promisiunile, angajamentele
  • A zice vorbă mare = (mai ales în construcții negative) a se angaja solemn, a face o promisiune deosebită
  • (pop.) A face vorba (sau vorbele) = a peți
  • A-i face (cuiva) vorbă cu cineva = a mijloci o întâlnire între un băiat și o fată (în vederea căsătoriei)
  • A fi în vorbă = a fi în tratative pentru încheierea unei căsătorii, a unei afaceri etc
  • A se face vorbă = a se răspândi o știre, un zvon
  • A spune (cuiva) două vorbe = a comunica ceva cuiva
  • A lăsa vorbă = a lăsa o dispoziție, a anunța ceva înainte de a pleca undeva
  • (Așa) umblă vorba = (așa) se vorbește, (așa) se vorbește, (așa) se spune
  • A trimite (sau a da) vorbă = a transmite un mesaj


Traduceri

Anagrame

Referințe