măscări

română

Etimologie

Din mascara.

Pronunție

• AFI: /məs.kə'ri/

Verb

Conjugarea verbului măscări
Infinitiv	a măscări
Indicativ prezent pers. 1 sg.	măscăresc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să măscărească
Participiu	măscărit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (reg.) a certa, a ocărî, folosind vorbe urâte; a batjocori.
2. (v.tranz.) (fig.) a injosi, a pângări o idee, un sentiment.

Cuvinte derivate

• măscară
• măscăreală
• măscărici
• măscăriciune
• măscărie

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• sărăcim
• smârcâi

Referințe

• DEX '98 via DEX online