măscări

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din mascara.

Pronunție

  • AFI: /məs.kə'ri/


Verb


Conjugarea verbului
măscări
Infinitiv a măscări
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
măscăresc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să măscărească
Participiu măscărit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (reg.) a certa, a ocărî, folosind vorbe urâte; a batjocori.
  2. (v.tranz.) (fig.) a injosi, a pângări o idee, un sentiment.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe