magiun

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din turcă macun.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
magiun
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ magiun magiunuri
Articulat magiunul magiunurile
Genitiv-Dativ magiunului magiunurilor
Vocativ magiunule magiunurilor
  1. pastă alimentară consistentă obținută prin fierberea și terciuirea prunelor sau, (p.ext.), a altor fructe (fără adaos de zahăr).


Traduceri

Referințe