magnetotecă

română

Etimologie

Din franceză magnétothèque.

Pronunție

• AFI: /mag.ne.to'te.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului magnetotecă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	magnetotecă	magnetoteci
Articulat	magnetoteca	magnetotecile
Genitiv-Dativ	magnetotecii	magnetotecilor
Vocativ	magnetotecă	magnetotecilor

1. colecție de benzi magnetice (înregistrate); (p.ext.) mobilă în care se păstrează astfel de colecții; încăpere special dotată pentru audierea benzilor magnetice înregistrate.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online