magno

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din germană Magno.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
magno
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ magno invariabil
Articulat magnoul invariabil
Genitiv-Dativ magnoului invariabil
Vocativ magnoule invariabil
  1. aliaj de nichel și mangan, folosit în electrotehnică.


Traduceri

Referințe