mancă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din ucraineană мамка (mamka).

Pronunție

  • AFI: /'man.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
mancă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mancă mance
Articulat manca mancele
Genitiv-Dativ mancei mancelor
Vocativ mancă mancelor
  1. (reg.) doică.


Traduceri

Referințe