mandata

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză mandater.

Pronunție

  • AFI: /man.da'ta/


Verb


Conjugarea verbului
mandata
Infinitiv a mandata
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
mandatez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să mandateze
Participiu mandatat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (rar) a ordonanța plata unei sume de bani.


Traduceri

Anagrame

Referințe