Sari la conținut

mandata

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză mandater.

Pronunție

  • AFI: /man.daˈta/


Verb


Conjugarea verbului
mandata
Infinitiv a mandata
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 mandatez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să mandateze
Participiu mandatat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (rar) a ordonanța plata unei sume de bani.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=mandata&oldid=1000826”