mandatară
română
Etimologie
Din franceză mandataire.
Pronunție
- AFI: /man.da'ta.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului mandatară | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mandatară | mandatare |
| Articulat | mandatara | mandatarele |
| Genitiv-Dativ | mandatarei | mandatarelor |
| Vocativ | ' | ' |
- femeie căreia i s-a încredințat un mandat.
Traduceri
Traduceri