maneton

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză maneton.

Pronunție

  • AFI: /ma.ne'ton/


Substantiv


Declinarea substantivului
maneton
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ maneton manetoane
Articulat manetonul manetoanele
Genitiv-Dativ manetonului manetoanelor
Vocativ manetonule manetoanelor
  1. (mec.) fus al unui arbore cotit, pe care se articulează capul bielei.


Traduceri

Referințe