manichiură
română
Etimologie
Probabil din germană Manikür, Maniküre. Confer franceză manucure, manicure „manichiuristă”.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului manichiură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | manichiură | manichiuri |
| Articulat | manichiura | manichiurile |
| Genitiv-Dativ | manichiurii | manichiurilor |
| Vocativ | manichiură | manichiurilor |
- îngrijire specială dată unghiilor de la mâini prin tăierea și pilirea lor, urmată de curățarea pielițelor (și de lăcuire).
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online