îngrijire

română

Etimologie

Din a îngriji.

Pronunție

• AFI: /ɨn.gri'ʒi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului îngrijire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	îngrijire	îngrijiri
Articulat	îngrijirea	îngrijirile
Genitiv-Dativ	îngrijirii	îngrijirilor
Vocativ	îngrijire	îngrijirilor

1. acțiunea de a (se) îngriji și rezultatul ei.
2. grijă purtată unei ființe, unui lucru; solicitudine.
3. băgare de seamă, atenție.
4. (înv.) îngrijorare, teamă.

Cuvinte derivate

• neîngrijire

Cuvinte compuse

• personal de îngrijire

Expresii

• A da primele îngrijiri = a da primul ajutor unui accidentat, unui bolnav etc

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online