martensită

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză martensite.

Pronunție

  • AFI: /mar.ten'si.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
martensită
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ martensită invariabil
Articulat martensita invariabil
Genitiv-Dativ martensitei invariabil
Vocativ martensită invariabil
  1. constituent structural din aliaj fier-carbon la oțelurile călite.


Traduceri

Referințe