martora

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : martoră

română

Etimologie

Din martoră.

Pronunție

  • AFI: /ˈmar.to.ra/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru martoră.





italiană

(italiano)

Etimologie

Din franceză martre < de origine germanică.

Pronunție

  • AFI: /ˈmartora/


Substantiv

martora f., martore pl.

  1. jder

Referințe