martora

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Derivat regresiv din martoră.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

  1. forma de singular nominativ articulat pentru martoră.





italiană

(italiano)

Etimologie

Din franceză martre < de origine germanică.

Pronunție

  • AFI: /'martora/


Substantiv

martora f., martore pl.

  1. jder

Referințe