mastica

română

Etimologie

Din franceză mastiquer < latină masticare.

Pronunție

• AFI: /mas.ti'ka/

Verb

Conjugarea verbului mastica
Infinitiv	a mastica
Indicativ prezent pers. 1 sg.	mastichez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să masticheze
Participiu	masticat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (livr.) a mesteca alimente, substanțe etc.

Cuvinte derivate

• masticare
• masticat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• mascați

Referințe

• DEX '98 via DEX online