mesteca

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Variante de scriere Vezi și : mestecă

română

Etimologie

Din latină mastĭcāre.

Pronunție

  • AFI: /mes.te'ka/


Verb


Conjugarea verbului
mesteca
Infinitiv a mesteca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
mestec
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să mestece
Participiu mestecat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a sfărâma un aliment cu dinții și a-l amesteca în gură (pentru a-l înghiți).
    A mesteca un aliment în gură.
  2. a învârti ceva (cu limba) în gură.
  3. (fig.) a pune la cale.

Sinonime

Cuvinte derivate

Paronime


Traduceri

Referințe

Etimologie

Derivat regresiv din mestecă.

Pronunție

  • AFI: /'mes.te.ka/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru mestecă.