matrița

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din matriță.

Pronunție

  • AFI: /ma.tri'ʦa/


Verb


Conjugarea verbului
matrița
Infinitiv a matrița
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
matrițez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să matrițeze
Participiu matrițat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a prelucra un material prin deformare plastică, cu ajutorul unei matrițe.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe