mărita

Vezi și : mărită, marita

română

Etimologie

Din latină maritare.

Pronunție

• AFI: /mə.riˈta/

Verb

Conjugarea verbului (se) mărita
Infinitiv	a (se) mărita
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) mărit
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) mărite
Participiu	măritat
Conjugare	I

1. (v.refl.) (despre femei) a se căsători.
2. (v.tranz.) a da o fată în căsătorie.
3. (v.tranz.) (fam.) a vinde cu un preț derizoriu un lucru nefolositor sau de proastă calitate, a se descotorosi de ceva.

Sinonime

• căsători, cununa, însura

Antonime

• divorța, despărți

Cuvinte derivate

• măritare

Cuvinte compuse

• mărită-mă-mamă

Traduceri

a căsători; a însura

engleză: wed (English), marry (English) esperanto: geedzigi (Esperanto) finlandeză: avioitua (suomi), mennä naimisiin (suomi) franceză: marier (français)

germană: trauen (Deutsch), vermählen (Deutsch) neerlandeză: trouwen (Nederlands) spaniolă: casar (español) suedeză: gifta sig (svenska)

Etimologie

Din mărita.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru mărita.

Referințe

• DEX online