meșteșugareț

română

Etimologie

Din meșteșug + sufixul -areț.

Pronunție

• AFI: /meʃ.te.ʃu.ga'reʦ/

Adjectiv

Declinarea adjectivului meșteșugareț
	Singular	Plural
Masculin	meșteșugareț	meșteșugareți
Feminin	meșteșugareță	meșteșugarețe
Neutru	meșteșugareț	meșteșugarețe

1. (înv.) iscusit, îndemânatic, dibaci, talentat.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online