meșteșugareț

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din meșteșug + sufixul -areț.

Pronunție

  • AFI: /meʃ.te.ʃu.ga'reʦ/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
meșteșugareț
Singular Plural
Masculin meșteșugareț meșteșugareți
Feminin meșteșugareță meșteșugarețe
Neutru meșteșugareț meșteșugarețe
  1. (înv.) iscusit, îndemânatic, dibaci, talentat.


Traduceri

Referințe