meșteșug

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din maghiară mesterség.

Pronunție

  • AFI: /meʃ.te'ʃug/


Substantiv


Declinarea substantivului
meșteșug
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ meșteșug meșteșuguri
Articulat meșteșugul meșteșugurile
Genitiv-Dativ meșteșugului meșteșugurilor
Vocativ meșteșugule meșteșugurilor
  1. meserie; (p.gener.) profesiune, ocupație, îndeletnicire; meșteșugărie.
  2. ramură, disciplină (a științei, a artei); știință, artă, considerate ca discipline.
  3. stil (artistic).
  4. pricepere, îndemânare, abilitate, talent.
  5. artă, măiestrie; (rar) acțiune realizată cu pricepere, cu măiestrie.
  6. acțiune făcută (în ascuns) cu dibăcie, cu viclenie, în vederea atingerii unui scop; procedeu, sistem (ingenios, viclean).
  7. (pop.) viclenie, tertip, înșelătorie.
  8. (înv. și pop.; concr.) unealtă, instrument.
  9. dispozitiv al unui obiect; parte componentă (cu rol activ) a unui sistem; meșteșugire.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe