mefiență
Etimologie
Din franceză méfiance.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului mefiență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mefiență | mefiențe |
| Articulat | mefiența | mefiențele |
| Genitiv-Dativ | mefienței | mefiențelor |
| Vocativ | mefiență | mefiențelor |
- (livr.) neîncredere; bănuială.
- (psih.) suspiciune patologică; așteptare anxioasă a răului.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online