mefiență

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză méfiance.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
mefiență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mefiență mefiențe
Articulat mefiența mefiențele
Genitiv-Dativ mefienței mefiențelor
Vocativ mefiență mefiențelor
  1. (livr.) neîncredere; bănuială.
  2. (psih.) suspiciune patologică; așteptare anxioasă a răului.


Traduceri

Anagrame

Referințe