menitor

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a meni + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /me.ni'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
menitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ menitor menitori
Articulat menitorul menitorii
Genitiv-Dativ menitorului menitorilor
Vocativ menitorule menitorilor
  1. (înv.) cel care prevestește ceva; prevestitor.


Traduceri

Referințe