midinetă
română
Etimologie
Din franceză midinette.
Pronunție
- AFI: /mi.di'ne.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului midinetă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | midinetă | midinete |
| Articulat | midineta | midinetele |
| Genitiv-Dativ | midinetei | midinetelor |
| Vocativ | midinetă | midinetelor |
- tânără lucrătoare sau vânzătoare în magazinele sau în atelierele de croitorie și de modă din Paris.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online