tânără

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din tânăr.

Pronunție

  • AFI: /'tɨ.nə.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
tânără
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tânără tinere
Articulat tânăra tinerele
Genitiv-Dativ tinerei tinerelor
Vocativ tânăro tinerelor
  1. persoană, ființă care este, ca vârstă, între copilărie și maturitate, care nu este încă matură.


Traduceri

Anagrame

Referințe