miresmare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a miresma.

Pronunție

  • AFI: /mi.res'ma.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
miresmare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ miresmare miresmări
Articulat miresmarea miresmările
Genitiv-Dativ miresmării miresmărilor
Vocativ miresmare miresmărilor
  1. acțiunea de a miresma și rezultatul ei.


Traduceri

Referințe