Sari la conținut

mirto

De la Wikționar, dicționarul liber

(Esperanto)

Etimologie

Din latină myrtus.

Pronunție

  • AFI: /ˈmir.tɔ/


Substantiv

mirto, pl. mirtoj

  1. mirt





(galego)

Etimologie

Din latină myrtus.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

mirto m., mirtos pl.

  1. mirt

Sinonime





(italiano)

Etimologie

Din latină myrtus < greacă antică μύρτος (mýrtos).

Pronunție


Substantiv

mirto m., mirti pl.

  1. mirt

Cuvinte derivate





(português)

Etimologie

Din latină myrtus.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

mirto m., mirtos pl.

  1. mirt

Sinonime

Cuvinte derivate





(español)

Etimologie

Din latină myrtus.

Pronunție


Substantiv

mirto m., mirtos pl.

  1. mirt

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate