mirto

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

esperanto

(Esperanto)

Etimologie

Din latină myrtus.

Pronunție

  • AFI: /ˈmir.tɔ/


Substantiv

mirto, pl. mirtoj

  1. mirt





galiciană

(galego)

Etimologie

Din latină myrtus.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

mirto m., mirtos pl.

  1. mirt

Sinonime





italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină myrtus < greacă antică μύρτος (mýrtos).

Pronunție


Substantiv

mirto m., mirti pl.

  1. mirt

Cuvinte derivate





portugheză

(português)

Etimologie

Din latină myrtus.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

mirto m., mirtos pl.

  1. mirt

Sinonime

Cuvinte derivate





spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină myrtus.

Pronunție


Substantiv

mirto m., mirtos pl.

  1. mirt

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate