myrtus

Vezi și : Myrtus

latină

Variante

murtus

Etimologie

Din greacă antică μύρτος (múrtos), care provine dintr-o rădăcină semitică însemnând „amar”. Confer arabă مُرّ (murr, „amar”) și ebraică מר (mor, „amărăciune”).

Pronunție

AFI: /'mʏr.tus/

Substantiv

Declinarea substantivului myrtus
f.	Singular	Plural
Nominativ	myrtus	myrtī
Genitiv	myrtī	myrtōrum
Dativ	myrtō	myrtīs
Acuzativ	myrtum	myrtōs
Ablativ	myrtō	myrtīs
Vocativ	myrte	myrtī

(bot.) mirt

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Referințe

Wiktionary