monologare

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză monologuer.

Pronunție

  • AFI: /mo.no.lo'ga.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
monologare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ monologare monologări
Articulat monologarea monologările
Genitiv-Dativ monologării monologărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a monologa și rezultatul ei.


Traduceri