monologare
Etimologie
Din franceză monologuer.
Pronunție
- AFI: /mo.no.lo'ga.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului monologare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | monologare | monologări |
| Articulat | monologarea | monologările |
| Genitiv-Dativ | monologării | monologărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a monologa și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri