monologa

română

Etimologie

Din franceză monologuer.

Pronunție

• AFI: /mo.no.lo'ga/

Verb

Conjugarea verbului monologa
Infinitiv	a monologa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	monologhez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să monologheze
Participiu	monologat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a vorbi singur, a vorbi cu sine însuși.

Cuvinte derivate

• monolog
• monologare
• monologic
• monologist
• monologiza
• monologizare

Traduceri

a vorbi în formă de monolog

engleză: monologue (English), monologize (English) franceză: monologuer (français) italiană: monologare (italiano)

portugheză: monologar (português) spaniolă: monologar (español) suedeză: göra till monolog (svenska)

Referințe

• DEX online