montagne
(français)
Etimologie
Din franceză medie montaigne, care provine din franceză veche montaigne < latină populară *montānia, montānea, forma feminină a lui *montānius, montāneus („muntos”), din latină montānus, din mōns („munte”).
Înrudit cu catalană munt, italiană monte, occitană mont, portugheză monte, română munte și spaniolă monte.
Pronunție
Substantiv
montagne f., montagnes pl.
- (geogr.) munte
- (p.ext.) zonă muntoasă, munte
- Aller à la montagne.
- (fig.) munte
- J'ai une montagne de paperasse sur mon bureau.
Sinonime
Cuvinte derivate
Locuțiuni
locuțiuni