Sari la conținut

montagne

De la Wikționar, dicționarul liber

(français)

Etimologie

Din franceză medie montaigne, care provine din franceză veche montaigne < latină populară *montānia, montānea, forma feminină a lui *montānius, montāneus („muntos”), din latină montānus, din mōns („munte”).

Înrudit cu catalană munt, italiană monte, occitană mont, portugheză monte, română munte și spaniolă monte.

Pronunție


Substantiv

montagne f., montagnes pl.

  1. (geogr.) munte
  2. (p.ext.) zonă muntoasă, munte
    Aller à la montagne.
  3. (fig.) munte
    J'ai une montagne de paperasse sur mon bureau.

Sinonime

Cuvinte derivate

Locuțiuni

Expresii

Referințe