mont

română

Din bont.

Declinarea substantivului mont
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mont	monturi
Articulat	montul	monturile
Genitiv-Dativ	montului	monturilor
Vocativ	montule	monturilor

parte care rămâne după amputarea unei mâini sau a unui picior; ciot.
capăt proeminent al unui os sau al unei articulații; (spec.) proeminență patologică a unui os sau a unei articulații, îndeosebi la degetul gros de la picior.