mont

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din bont.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
mont
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mont monturi
Articulat montul monturile
Dativ-Genitiv montului monturilor
Vocativ montule monturilor
  1. parte care rămâne după amputarea unei mâini sau a unui picior; ciot.
  2. capăt proeminent al unui os sau al unei articulații; (spec.) proeminență patologică a unui os sau a unei articulații, îndeosebi la degetul gros de la picior.


Traduceri

Referințe