monticul

română

Variante

• monticulă

Etimologie

Din franceză monticule < latină monticulă.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului monticul
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	monticul	monticuli
Articulat	monticulul	monticulii
Genitiv-Dativ	monticulului	monticulilor
Vocativ	monticulule	monticulilor

1. (geol.) formă de relief cu aspect de movilă; munte mic, colină.
2. (anat.) mică proeminență.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online