muștarieră
română
Etimologie
Din muștar + sufixul -ieră (după franceză moutardier sau după modelul unor cuvinte ca untieră, scrumieră).
Pronunție
- AFI: /muʃ.ta.ri'e.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului muștarieră | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | muștarieră | muștariere |
| Articulat | muștariera | muștarierele |
| Genitiv-Dativ | muștarierei | muștarierelor |
| Vocativ | muștarieră | muștarierelor |
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online