mărturisi

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Origine incertă. Probabil din greacă medie, care a produs și slavă marturisati.

Pronunție

  • AFI: /mər.tu.ri'si/


Verb


Conjugarea verbului
(se) mărturisi
Infinitiv a (se) mărturisi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) mărturisesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) mărturisească
Participiu mărturisit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a declara, a relata, a spune, a susține.
  2. (spec.) a face o depoziție în fața unei instanțe.
    Și-a mărturisit crima.
  3. (înv.) a propovădui, a predica o credință, o învățătură morală.
  4. (v.intranz. și tranz.) a dovedi, a adeveri, a proba.
  5. (v.tranz.) a recunoaște (ca adevărat); a admite, a accepta.
    Până la urmă a mărturisit că așa este.
  6. (v.tranz.) a spune deschis, a da pe față, a arăta fără ocol.
  7. (v.tranz. și refl.) a (se) destăinui.
  8. (v.refl.) a se spovedi.
  9. (v.tranz.) (despre duhovnici) a primi spovedania cuiva; a spovedi.
    S-a mărturisit preotului.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe